Oraşele plutitoare ale viitorului
Topirea alarmantă a gheţurilor arctice va atrage după sine, în cel mult câteva decenii, o creştere masivă a nivelului oceanului planetar. Se va ajunge astfel la situaţii dramatice, zeci de mii de kilometri pătraţi de coastă fiind acoperite de apă şi oraşe precum New York, Londra sau Tokyo transformându-se în veritabile „Veneţii” ale mileniului III. Acest scenariu, deşi apocaliptic, este cât se poate de realist iar oamenii de ştiinţă şi arhitecţii caută deja soluţii pentru rezolvarea situaţiei. Una dintre acestea ar putea-o constitui construirea de oraşe capabile să plutească pe mările şi oceanele lumii.
La prima vedere, par nişte uriaşe saltele de plajă, plutind pe apă. De fapt, ele reprezintă cea mai în vogă soluţie pentru ridicarea rapidă a nivelului mării – se estimează că până la sfârşitul secolului, acesta va creşte cu peste un metru! Oraşele plutitoare vor constitui într-o zi refugii permanente pentru cei ale căror case vor fi acoperite de apă, fiecare astfel de asezare putând găzdui aproximativ 50.000 de oameni.
Soluţia aparţine arhitectului belgian Vincent Callebaut care a recunoscut că designul oraşului a fost inspirat de forma nufărului amazonian Victoria Regia. „Unele ţări cheltuiesc milioane de dolari pentru amenajarea plajelor şi construirea de diguri uriaşe, care să poată adăposti oraşele de pe ţărm în faţa creşterii ameninţătoare a nivelului oceanului planetar. Dar cred că asemenea soluţii nu sunt eficiente şi în plus există riscul ca digurile, oricât ar fi de puternice, să cedeze cândva în faţa presiunii uriaşe a valurilor. Proiectul oraşului-nufar este o soluţie mult mai fiabilă şi durabilă”, apreciază inventatorul belgian.
Oaze în mijlocul oceanului
„Orasul-nufăr“ va putea pluti pe mările şi oceanele lumii, ca un uriaş edificiu independent şi capabil să supravieţuiască doar cu propriile resurse. Având un lac în centru, pentru colectarea şi purificarea apei de ploaie, ce va fi transformată în apă potabilă, orasul va avea pe el chiar şi munţi artificiali, pentru a oferi locatarilor şi o binevenită schimbare de peisaj. Energia electrică va fi asigurată printr-o serie de surse neconvenţionale, incluzând panouri solare, pe pantele montane, turbine eoliene şi o centrală care să capteze energia valurilor.
Callebaut susţine că preţurile de cost ale unui astfel de oraş, chiar dacă foarte mari, vor fi oricum mai scăzute decât soluţiile pentru care pledează în momentul de faţă majoritatea savanţilor, şi ne referim în primul rând la îndiguirea regiunilor ameninţate. Oraşul amfibiu imaginat de el nu va avea şosele şi nici maşini, în schimb va fi o adevărată oază, plantele fiind cultivate în grădini suspendate. „Scopul meu este sa realizez o coexistenţă armonioasă între oameni şi natură”, afirmă vizionarul inventator. Pe această „insulă cu elice modernă“, poluarea va fi un termen inexistent şi oamenii vor respira un aer mai curat decât în orice alt colţ al globului, în plus având permanent prilejul să se bucure de briza mărilor, căci oraşul lor va pluti la nesfârşit pe oceanul planetar, urmând cursul curenţilor submarini.
Cu „zero – emisii toxice”, întrucât toate deşeurile şi dioxidul de carbon vor fi reciclate, oraşul va produce mult mai multă energie decât va consuma. „Convingerea mea este că adaptarea milioanelor de oameni care vor rămâne fară adăpost în urma inundării masive a zonelor litorale la dramaticele schimbări de mediu va fi cea mai mare provocare a acestui secol”, potrivit arhitectului belgian. Analiştii apreciază ca „foarte realistă” soluţia propusă de Callebaut şi avertizează că situaţia, în unele regiuni de pe Terra, va impune adoptarea urgentă a acestei soluţii.
„Insulele joase din Pacific, precum Tuvalu, Kiribati sau Maldive ar putea fi total înghiţite de ape şi chiar şi alte insule ar putea deveni nelocuibile, căci creşterea nivelului mării va face ca sursele lor de apă freatică să fie contaminate cu apaă sărată. De asemenea, zeci de milioane de oameni din regiunile litorale ale sudului Asiei, precum cele din Pakistan, India, Sri Lanka, Bangladesh şi Burma, vor fi ameninţaţi cu dispariţia dacă nu se vor lua măsuri pentru salvarea lor, iar ideea lui Callebaut ar putea fi o mană cerească pentru ei”, este de părere Nicole Goldsmith, geolog la Universitatea Pasadena, California.
